Pentru ca am devenit mama la varsta de 22 de ani, a trebuit sa invat multe lucruri atunci cand copiii mei s-au nascut. Pe atunci nu erau atat de multe lucruri ca acum cum ar fi, forumuri, internet, Facebook si altele asemenea. Eram singura din grupul meu care avea un copil. Din acest motiv, ma simteam foarte singura de multe ori si chiar neinteleasa. Atunci cand ei ieseau in oras sa faca diverse „chestii”, sa se distreze, eu ma duceam acasa sa alaptez.

Eram, oare, prea tanara? A fost alegerea mea, asa e. Dar, uneori, simteam ca pierd ceva insa, de regretat, nu am regretat nici macar o data alegerea pe care am facut-o.

Invatatul la olita cu multa rabdare

Sa rezolv si sa fac fata tuturor provocarilor din viata, mama fiind, era dificil, de cele mai multe ori. Insa, nu era imposibil! Ma gandeam de multe ori la modul in care as putea sa il fac pe baietel sa renunte la scutece, mai ales ca era atat de fericit ca putea sa faca ce facea, acolo. De unde sa incep si cu ce sa incep, ma gandeam.

Am vorbit, la un moment dat, cu un consultant de sanatate si, din fericire, acum 20 de ani, acestia erau mai disponibili si se putea ajunge la ei mult mai usor, spre deosebire de prezent. Ea mi-a dat cele mai bune sfaturi in acest sens insa, sincer, nu am considerat ca sunt suficiente pentru a ma determina sa „o pornesc la drum.”

la-olita

Intr-o zi, eram la cresa cu George si el s-a dus spre o olita cu Thomas pe care o vazuse, insistand sa o ia acasa. M-am decis sa ma las dusa de val pentru ca am vazut interesul sau pentru olita aceea. M-am gandit ca ar putea fi o ocazie sa incerc sa il invat cate ceva. M-am dus si i-am cumparat niste pantalonasi cu Thomas si niste autocolante, facand din ele recompense pentru George. El s-a aratat foarte entuziasmat de idee! M-am gandit ca daca tot incep sa merg pe acest drum, sa merg pana la capat! Deci, in ziua urmatoare, am scos de tot scutecele!

Recompense pentru facutul la olita

Nu am sa va mint! Cat de greu putea fi? Dupa cateva mici accidente care au avut loc, cu George umbland prin toata casa si facand ba pisu, ba „numarul 2” si dand vina pe sora lui de doua saptamani, imi venea sa o iau la fuga! Dar nu voiam sa ma las infranta si am continuat cu recompensele, cu autocolantele ca mita pentru George, ca sa stea pe olita. Si, Evrika! Am avut primul nostru moment in care am reusit sa facem pisu la olita! Am tipat atat de tare, incat micutul meu a sarit de pe olita si a rasturnat-o, facand numai pipi peste tot in baie :(. De data asta a fost vina mea, stiu!

Dupa cateva zile, George invatase cum sa procedeze si si-a putut vedea mama ce mandra era si ce incantata, de faptul ca al ei copil minunat facea, in sfarsit, la olita. Recunosc ca a fost o adevarata provocare, asa cum a fost si cu Magda, cel de-al doilea copil al meu. Am incercat si un sistem diferit de recompense, atunci cand am vazut ca autocolantele nu mai prezentau niciun interes. Stiam ca exista o anumita cofetarie cu multe bunataturi si speram ca ideea de a merge in acest loc il va convinge pe George sa faca acolo unde ar trebui.

Ma gandeam cu teama la cum va fi atunci cand vom iesi impreuna. Am avut grija sa am la mine tot ceea ce trebuia: olita, intr-o punga de plastic, haine de schimb, servetele. Nu numai ca trebuia sa tin minte ce iau pentru unul dintre copii, dar mai aveam si un tanc de cateva saptamani si trebuia sa am grija si de lucrurile pentru ea. Mi-a luat trei ore sa ies din casa impreuna cu copiii si sa ii bag in masina. Si George a avut nevoie sa mearga la toaleta exact atunci cand am pornit la drum.

Incidente care pot aparea oricand

Nu aveam de gand sa ma enervez sau sa ma stresez! Asa ca, am oprit la marginea drumului, am luat olita si l-am asezat pe George pe scaunul din fata. A facut doar cateva picaturi dar, macar a intrebat! Atunci cand l-am pus din nou la locul sau, Magda a avut nevoie sa fie hranita, asa ca nu ne-am miscat din acel loc pentru o perioada de timp.

cu-olita-in-parc

Peste doua saptamani m-am dus, intr-un final, in oras si am cumparat tot ceea ce am avut nevoie. Mai mult decat atat, am considerat ca vreau o recompensa si am decis sa probez niste haine. Credeam ca sunt mai subtire insa, vai! M-am inselat! Nu am incaput in hainele pe care le voiam! Asa ca, am renuntat repede la aceasta activitate si am iesit din magazin.

Dupa ceva timp, spre bucuria mea, am auzit un: „mama, trebuie sa fac pipi!”. Nu am intrat in panica ci, am gasit un loc ferit, undeva pe strada pe care eram si l-am lasat sa isi faca treburile in olita portabila. Din fericire, nu si-a udat pantalonasii. Ce mandra eram! Cand a terminat si eram gata de plecare, m-am dus la cel mai apropiat canal si am varsat olita acolo. In timp ce faceam asta, cineva a strigat la mine, spunandu-mi ca nu era bine ceea ce faceam! M-am simtit ingrozitor si am inceput sa plang. George, cand a vazut ca eu plang, a inceput si el sa planga si mai tare. Eram devastata! M-am decis sa mergem acasa si sa uitam de asta!

Nu am lasat niciodata ca aceasta experienta sa ma afecteze pe mine sau pe copilul meu! Vreau ca George sa aiba incredere ca poate face la olita in orice mediu, nu numai atunci cand este acasa.

In acea noapte, cand copiii au adormit si cand am simtit apasarea acelei zile pe sufletul meu, mi-am zis ca trebuie sa existe si o varianta mai buna. De ce nu am avea o olita cu un capac si sa aruncam continutul atunci cand dorim noi? Chiar nu este posibil? Am sa ma gandesc la asta, pentru ca vreau sa gasesc o solutie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *